Mulți copii visează să publice ziare, chiar reușesc să editeze reviste ale clasei, școlii..Spun că vor să aleagă această meserie în viață…Dar ce este un jurnalist? Am stat de vorbă cu Daniela Palade Teodorescu și i-am pus întrebări despre cariera sa de jurnalist, o perioadă care adună 25 de ani și mii de texte publicate.
Daniela Palade Teodorescu:
Un jurnalist este o persoană care iubește și respectă limba română (în general, limba în care scrie sau vorbește pentru publicul său), iubește oamenii și își dorește să le fie de folos prin informația pe care le-o oferă. Un jurnalist este o persoană curioasă, dornică de adevăr și de dreptate, un bun povestitor, un bun detectiv. Este un facilitator, un mijlocitor între ceea ce se întâmplă în lume și publicul pentru care scrie. Este cel care știe să discearnă între o știre adevărată și una falsă și să ofere publicului acele știri adevărate, care să îi fie utile în viața de zi cu zi. Este cel care realizează prima schiță a istoriei, pornind de la evenimentele care se întâmplă în timp real. Este cel care intermediază între cititor/ascultător și îl ajută să înțeleagă ce s-a întâmplat într-un anumit context, filtrând corect realitatea și explicând-o într-un limbaj acesibil.
De ce este nevoie de jurnaliști în societatea noastră? Ce fac ei, de ce sunt necesari, de ce nu trebuie să renunțăm la această meserie?
Pentru că o lume normală nu poate exista fără o presă de calitate și independentă. Pentru că social media și alte tipuri de surse alternative încep să ia locul jurnalismului. Dar acestea nu pot și nu trebuie să înlocuiască jurnalismul de calitate. Bunele practici în jurnalism împiedică răspândirea știrilor false (fake news), a surselor îndoielnice, a manipulării, a informațiilor neverificate sau trunchiate, a senzaționalismului ieftin.
Când te poți numi jurnalist?
Când în urma articolului/reportajului/anchetei/investigației făcute de tine cineva din public îți spune că acea informație i-a schimbat viața în bine, ajutându-l să găsească o soluție la problema lui sau oferindu-i o perspectivă diferită asupra vieții – poate fi o perspectivă pozitivă sau una care să te pună în alertă. Sau când în urma anchetei tale, se găsește o rezolvare la problema unei comunități sau se inițiază o schimbare care va contribui la o mai bună calitate a vieții – de exemplu, anchetele făcute în domeniul sănătății sau cel al mediului, când vine o instituție sau o autoritate de control care e total depășită de situație și îți spune că ai reușit să rezolvi ceea ce ei nu au fost capabili.
De aceea, jurnalistul e supranumit „câinele de pază al societății”, cel care „latră” atunci când apar nereguli sau pericole. De aceea, jurnalismul e considerat a patra putere în stat, „radarul” societății.
Care trebuie să fie scopul muncii unui jurnalist?
Jurnalismul e mai mult decât o profesie – e o vocație, e un statut, o menire, un meștesug. Nu are timp de lucru clar – de la 9 la 17 – jurnalistul e mereu conectat la starea de a afla lucruri, de a face legături, de a descoperi oameni noi pentru interviurile sau reportajele sale, de a sesiza o neregulă pe care să-și dorească să o semnaleze și să îi găsească rezolvarea. Poți să fii la cumpărături cu familia, poți să fii într-o vizită, poți să fii într-o călătorie, poți să dormi și să îți treacă prin minte sau prin vis o soluție, o rezolvare a unei probleme – jurnalismul e o profesie vocațională – asta pot să spun sigur după 25 de ani în domeniu.
Ce calități are un bun jurnalist?
În primul rând trebuie să fie un om curios, să nu aibă stare până nu găsește răspunsul la înrebările sale. Alex Nedea, unul dintre cei mai buni jurnaliști de investigație, de la Recorder, descria astfel curiozitatea necesară în jurnalism. „Când eram mic, eram foarte curios, luam toate chestiile de pe jos să văd „ce-are-ntrânsa”. Dacă găseam o baterie de mașină, imediat voiam să văd „ce-are-ntrânsa”. Mi-a rămas chestia asta și acum la maturitate, când fac anchete.” Curiozitatea, pasiunea, dorința de a fi de folos, curajul, empatia (capacitatea de a te pune în pielea celuilalt, de a-i înțelege nevoile, de a vrea să îi fii de ajutor), dispoziția de a fi conectat mereu la actualitate, talentul, dorința de învățare continuă. Un jurnalist învață tot timpul, din orice – învață să se promoveze, să se reinventeze, să se adapteze la piața în continuă schimbare.
Și nu în ultimul rând, o calitate indispensabilă este responsabilitatea – conștiința că ceea ce scrii sau spui tu poate schimba ceva în mintea și în sufletul unui om – și că lucrul acesta poate schimba lumea într-o proprție mai mare sau mai mică.
Care sunt drepturile și responsabilitățile sale?
Există drepturi – dreptul de a nu ți se îngrădi informarea (legea 544, cea legată de accesul liber la informații de interes public), de a nu fi cenzurat, dreptul la liberă manifestare, dreptul de a fi plătit corect și la timp, de avea asigurări sociale decente. Din păcate, multe drepturi sunt încălcate, iar jurnaliștii nu au timp și resursele necesare să își facă singuri dreptate.
Există un cod al jurnalistului?
Există un cod deontologic, un cod etic și profesional. Cele mai multe sunt principii etice, valabile pentru orice meserie și pentru condiția umană. Să nu minți, să nu iei șpagă (iar șpaga nu înseamnă neapărat bani, ci și tot felul de atenții sau privilegii), să îți tratezi publicul cu respect, să ai conștiința lucrului bine făcut, să nu faci rău cu bună știință.
Ca principii specifice – să verifici informațiile, să nu denaturezi realitatea, să fii cât mai obiectiv posibil.
Jurnalistul este protejat în fața eventualelor agresiuni asupra sa?
În toată această degringoladă a valorilor, jurnaliștii sunt voci pentru alții, pentru diverse cauze sociale, campanii, petiții, dar uită să fie o voce pentru ei înșiși. Din păcate, există cazuri de agresiune – fizică, verbală – împotriva jurnaliștilor, cazuri de abuzuri din partea managerilor trusturilor de presă. Protecția jurnaliștilor, cel puțin în România, este foarte fragilă Iar lipsa de solidaritate din breaslă naște monștri – profesioniști marginalizați, trecuți pe linia moartă, descoperiți din punct de vedere social, lăsați în uitare și transformați în subiecte generatoare de rating morbid. De aceea, e important să fie uniți, ca orice alți profesioniști dintr-o breaslă.
Cum este gândită redacția unei publicații, cum arată o ședință în care se stabilesc subiectele? Care este criteriul în funcție de care o știre sau un material sunt acceptate?
Depinde de tipul publicației – dacă este cotidian, saăptămânal sau lunar. Diferă ca număr de jurnaliști, ca flux de producție. Oricum, numărul jurnaliștilor într-o redacție a scăzut foarte mult. Redacțiile sunt subdimensionate, un jurnalist face acum munca pe care 3-4 jurnaliști o făceau acum 10 ani. E drept, tehnologia ajută foarte mult, se poate lucra de la distanță, uneori se poate lucra și de acasă, granițele de timp și spațiu sunt mult mai fluide acum. Digitalizarea a schimbat radical felul în care se făcea jurnalism acum 25-20-10-5 ani. Am pornit de la pionierat în presa glossy, cu pager și valiza pregătită pentru tipografie și am traversat toate etapele până la ceea ce trăim cu toții azi. Un singur lucru a rămas constant – poveștile și oamenii care le trăiesc și le animă, autenticitatea lor.
Cum vedeți jurnalismul în viitor? Cum vor face jurnalism copiii noștri?
În aproape 25 de ani de jurnalism 2.0, 3.0, 4.0, am învățat că axul fundamental al comunicării, al jurnalismului este compus din respect pentru limba în care scrii, pentru public, pentru adevăr, dreptate, autenticitate, pentru povestea corect spusă. Misiunea unui jurnalist – indiferent de epoca în care scrie – e să spună o poveste; nu în sensul de ficțiune, ci o poveste conformă cu realitatea, dar care să fie atractivă și ușor de parcurs, ca o poveste. Asta nu se va schimba niciodată, indiferent de gradul de digitalizare și automatizare actual sau viitor. Asta dă diferența dintre o jurnalist de succes și o unul de valoare. Nu poți să fii un jurnalist de succes fără să fii mai întâi un jurnalist de valoare.
Ar fi important ca elevii să învețe încă din școală din tainele acestei meserii și de ce? Cum s-ar putea face acest lucru?
Da, în primul rând, oferindu-le acele competențe de învățare care să îi ajute în orice profesie – gândirea critică, transdisciplinaritatea (capacitatea de a face conexiuni între diverse discipline și materii de studiu), creativitatea, autonomia, capacitatea de lucru în echipă. Școala ar trebui să îi ajute să învețe să vorbească în public, să se prezinte, să suțină argumente, să facă o prezentare, să se prezinte, să discearnă între fake news și good news. Toate sunt necesare în jurnalism, în special capacitatea de a face conexiuni. Jurnalismul a fost și rămâne un domeniu de graniță în care se interesectează multe științe.
Îmi doresc un jurnalism corect și interesant. Valul de mediocritate care a discreditat mult această profesie trebuie compensat cu profesioniști. Dacă mai permite și un strop de idealism, ar fi grozav.
Daniela Palade Teodorescu este jurnalist, trainer, formator de opinie, activist social (când mai rămâne timp), co-autor al unor cărți de istorii orale, director editorial pentru Tudor Communication.
După 20 de ani de presă glossy pentru femei la revista Avantaje și doi ani de presă de leadership și cultură antreprenorială la revista Cariere, am vrut să văd cum e realitatea din perspectiva de PR. Unii îi spun „cealaltă parte a baricadei”, eu o văd doar ca pe o altă fațetă, extrem de complexă, ce-i drept, a procesului de comunicare.