’’O societate nu este reprezentată doar de vârfurile sale, ci de nivelul mediu al oamenilor care trăiesc în acea societate și de condițiile sale de trăi.’’, spune Alexandra-Ioana Alan, cofondator ScaiData. Alexandra a terminat Academia de Studii Economice – Cibernetică Statistică și Informatică Economică, în București și a făcut un master în Olanda, Matematică și Informatică aplicată în business. Am stat de vorba despre parcursul sau profesional, pasiuni, muncă și disciplină, România și …la ce folosește școală, din punctul sau de vedere.
Ce vă plăcea cel mai mult la școală? Ce fel de profesori vă aduceți aminte? De ce?
Cel mai mult îmi plăcea la școală ora de matematică, pentru că probabil că era materia care mă pasiona și la care puneam cel mai mult suflet. Îmi aduc aminte cu plăcere de profesorii care simțeam că se dedicau, respectiv cărora puteam să le pun întrebări fără să se supere.
Când v-ați dat seama ce drum profesional veți parcurge? Au fost pasiuni evidente sau ați descoperit ce doriți să studiați pe parcurs?
Nu a fost ușor să îmi descopăr drumul profesional. Am avut șansă să explorez de mică ceea ce îmi plăcea prin tată, care îmi dădea bani de buzunar doar dacă munceam și îl ajutăm cu diverse sarcini necesare pentru firma lui.
Cum devii antreprenor? Când v-ați hotărât? De ce ai nevoie că antreprenor? Este important exemplul din familie?
Am lucrat la o companie foarte mare de consultanță Big 4. Acolo, mi-am dat seama că dacă ar există un software care să îmbine extragerea de insights și automatizarea muncii repetitive, atunci voi rămâne fără postul meu în următorii ani. Ulterior, am participat la un eveniment organizat de compania la care am lucrat, unde cofondatorul unui accelerator foarte cunoscut din Amsterdam, numit Rockstart, a fost invitat să țînă o prezentare. Acesta a provocat toți consultanții și managementul (aproximativ 400 oameni): „ Dacă aveți o idee atât de bună și sunteți atât de inteligenți, de ce nu va dați demisia și începeți un start-up?”. Ulterior, am discutat cu el și mi-a spus că dacă am anumite idei, ar trebui să încerc să fac ceva și să le explorez. Așa am început crearea companiei. Cred că este inevitabil să fii inspirat de părinți în special dacă aceștia sunt foarte pasionați de ceea ce fac. Părinții meu au întreprins multe afaceri și am fost mereu inpirata de pasiunea, perseverență și entuziasmului lor în business.
Ce i-ați spune unui elev, la ce este bună școala?
I-aș spune că școală este foarță bună pentru disciplină, cunoșțînțe generale și pentru a învață să colaboreze și să coexiste cu alți oameni într-un mediu organizat. Nu poți obține nimic în viață fără disciplină. De asemenea, faptul că ai reușit să termini o școală foarte bună poate însemna și o carte de vizită, care ajută că oamenii sau potențialii angajatori să aibă încredere în ține mai repede.
Școala ține pasul cu societatea? Ce ar trebui făcut?
Cred că este greu că un sistem să fie schimbat. Pentru această este nevoie că oameni cu expertiză și pasionați să vină cu idei inovative, care apoi să fie implementate și să se testeze rezultatele. Din acest proces de încercare-rezultat, să se identifice cele mai bune cai, iar acest lucru durează foarte mult timp și puțini oameni își asumă o astfel de responsabilitate. De asemenea, cred că nu este doar responsabilitate școlii, ci și a familiei, să încerce să le ofere copiilor un mediu în care să se descopere și să prospere având în vedere condițiile reale ale societății.
Cum v-a ajutat școala cel mai mult?
Școală m-a învățat să gândesc și să îmi construiesc o disciplină în modul în care muncesc și gândesc. De asemenea, nu poți fi specialist într-un anumit domeniul fără să nu-l cunoști și să te apleci în profunzime asupra lui. Aici este nevoie de multă disciplină. Dacă nu aș fi lucrat multe probleme la matematică, de exemplu, nu aș fi putut să am un mod riguros, logic și analitic de a gândi și a rezolva probleme. De asemenea, după studii, te confrunți cu foarte multe provocări și este foarte important să găsești soluții rapid și eficient.
Puteți face o comparație cu sistemele de educație din Occident, ce e bun, ce e mai puțîn bun?
În Olanda, sistemul educațional este bazat pe joacă, pe când în România, este bazat pe informație. Școală românească te învață să fii foarte competitiv și să țintești notele foarte mari. Pe când, școală olandeză te învață să fii mediocru, să nu te remarci, pentru a nu-l răni pe cel de lângă ține. Cred că sistemul nostru de învățământ este bun pentru elevii care vor să aibă performanță, dar nu pentru restul, care vor fi ulterior excluși. O societate nu este reprezentată doar de vârfurile sale, ci de nivelul mediu al oamenilor care trăiesc în acea societate și de condițiile sale de trăi. Aici România are multe de învățat de la Olanda. Ceva ce mi-a plăcut mult la școală olandeză este faptul că ești forțat să lucrezi în echipa, pe când în România se pune accentul să lucrezi individual. Acest lucru a reprezentat o provocare pentru mine la început, întrucât a trebuit să mă adaptez rapid la mai multe culturi, stiluri de muncă și personalități ale oamenilor. Cred că noi, românii, avem o problema în a lucra în echipa și de a avea încredere în cei din jurul nostru.
Ați trăit în Olanda, ce a fost bine, ce a fost mai puțîn bine?
După părerea mea, mediul informatizat, bine organizat și automatizat prin care se interacționează cu instituțiile statului, infrastructură și claritatea în mediul de afaceri. Este foarte ușor și precis cum îți pot deschide o afacere în Olanda, ce acte ai nevoie, cât durează, etc. De asemenea, poți avea încredere în oameni când îți spun că se vor întâlni cu ține sau vor face ceva pentru ține. Aș putea traduce aceste cuvinte prin predictibilitate. Ce găsesc eu mai puțîn bine este greutatea de a lega relații profunde cu olandezii. Aceștia se deschid greu și e nevoie de un efort consistent pe parcursul a mai multor ani. De asemenea, discriminarea, vremea și barieră de a învață limba olandeză. Toate aceste lucruri fac procesul de integrare dificil.
Ce se poate face pentru că România să-i facă mai fericiți pe cetățenii ei? Cum trebuie acționat?
Eu am avut tot timpul impresia greșită că lucrurile nu merg în România, datorită instituțiilor statului și a mediului politic instabil. Recent, am realizat că nu este în totalitate adevărat. La acestea, se adaugă și că oamenii nu se respectă reciproc, nu își țîn de cele mai multe ori cuvântul și își fac treaba pe jumătate de măsură fără a-și asumă responsabilitatea pentru rezultatul muncii lor. De asemenea, am întâlnit foarte mulți români care spun că merită mai mult, că nu sunt prețuiți. Sunt de părere că dacă la nivel micro, de individ, fiecare cetățean ar face opusul a ceea ce am descris, ar respectă pe cei din jur și s-ar putea în slujba altor oameni, în mod colectiv, ar există satisfacții foarte mari nu doar de natură materială, ci și o fericire de nedescris, pentru că ar putea contribui la calitatea vieții altor oameni. De asemenea, să se lucreze mai mult în echipa și în folosul comunității, care la noi nu este atât de bine dezvoltat, din punctul meu de vedere.
Cum credeți că sunt românii? Ce calități au, ce mai este de îmbunătățit? Ce fel de societate trebuie să construim?
Românii pot fi niște oameni extraordinari. Sunt inteligenți, muncitori, creativi, iubitori și generoși. Ceea ce trebuie îmbunătățit este acest spirit de competiție și răutate între noi, această lipsa de încredere în semenul tău. Cred că dacă am putea să lucrăm mai mult în echipa, să ducem planurile până la capăt și să ne susținem și respectăm reciproc, toate acestea ar conduce către rezultate foarte bune pe viitor. De asemenea, este nevoie de un mediu politic stabil, infrastructură și predictibilitate în mediul de afaceri.