A terminat Facultatea de matematică-informatică la Constanța, dar s-a născut și a crescut la țară, unde a făcut și clasele I-IV. Eduard Alin Grosu s-a întors să fie profesor în comuna natală, Peștera, pe care a văzut-o trecând de la o ”gaură neagră” la un mic ”Oraș ca în țările de afară”.
Spune că în orice scoală a fost, a cunoscut oameni extraordinari, iar suma tuturor experiențelor adunate în acele bănci l-a făcut cine este astăzi, și nu ar schimba nimic.
Te-ai născut și ai crescut la țară. A fost mai greu, pentru tine? Din ce punct de vedere? Cum ai reușit să-ți îndeplineșți visurile?
Eduard Alin Grosu: Am terminat în 2019 Facultatea de matematică și informatică la Ovidius și am ales să nu mă înscriu la masterat pentru că nu mă atrăgeau opțiunile, au promis un master în CyberSecurity, acela sună interesant. M-am născut la țară și am crescut la țară și nu aș pleca de aici pentru nimic, am prins perioada neagră a comunei mele, încă mai am amintiri de atunci chiar și poze, când compar pozele de atunci cu ce văd acum, nu-mi vine să cred, de ce aș vrea să plec de aici?
Cât de greu mi-a fost… copiii de la oraș nu privesc chiar așa de bine un copil de la țară. Vorbind despre perioada când m-am mutat la Școala Generală Brâncuși, Medgidia, era destul de grea naveta, am avut o colegă tot de la țară și părinții noștri mai făceau cu schimbul să ne ducă și să ne aducă, dar de obicei mergeam cu transportul în comun; erau zile când plecam la 9 de acasă și mă întorceam la ora 20. Apoi, la liceu, făceam naveta doar cu transportul în comun, DAR nu aș indrăzni să spun că a fost greu, sunt alti copii cărora le e greu, știm foarte bine în ce stadiu se află România când vine vorba de copii amărâți și de educație… Cât despre vise… știți cum se spune, de obicei cei care țintesc către stele rămân dezamăgiți. Visul meu este să ajut la crearea unui viitor mai bun pentru următoarele generații, și am realizat că fiecare interacțiune, oricât de mică, duce spre acest rezultat. V-ați gândit vreodată că un gest frumos poate declanșa o reacție în lanț, care să schimbe lumea? Eu asta cred, așa că, lucruri mari, lucruri mici, fac tot ce pot.
Care sunt șansele copiilor de la țară? Cum le putem crește?
Educația trebuie să fie pe locul 1. Mereu am avut această părere. La mine, în comuna Peștera, copiii au toate condițiile DAR nu este vorba despre comuna mea, este nevoie de o schimbare majoră în educația României, ar trebui să ne trezim odată și să luam ca exemplu țările mai dezvoltate, dacă nu suntem în stare să creăm ceva mai bun, de la zero, măcar să copiem de la ei, până și o copie bine implementată ar da rezultate mai bune ca sistemul educațional de acum.
Cum ai dori să fie comuna Peștera și ce se poate face pentru asta?
Am văzut în cei 22 de ani ai mei Comuna Peștera trecând de la ”gaură neagră” la un mic ”Oraș ca în țările de afară”, sunt foarte multe lucruri bune care s-au întâmplat și pe care am crezut că nu o să le văd făcute vreodată. Cred că mai rămâne asfaltarea, care oricum stiu că urmează. Și cine știe, ar fi bune mai multe locuri de muncă, în fiecare domeniu. Cât despre ce se poate face… nu sunt în măsură să spun, am fost destul de apropiat de oamenii care au adus comuna în stadiul de acum, stiu că e greu dar știu că ne aflăm pe drumul cel bun.
De ce crezi că este acest decalaj între rural și urban? Există soluții?
Există acest decalaj între rural și urban așa cum există între România și țările mult mai dezvoltate, suntem în urmă cu 50 ani și în infrastructură, dar și în mentalitați, din păcate. Soluția este educația, o să o spun de 1000 de ori, educația! Ne trebuie infrastructură și educație mai ales că fără una nu o poți avea pe cealaltă.
Ai văzut vreodată o comună din străinătate? Te-ai gândit la diferențe? Dacă ai găsit unele, care erau?
Am văzut, am avut ocazia să călătoresc puțin, cel mai mult m-a marcat Germania unde mi s-a părut extraordinar că nu am văzut un gunoi pe jos, lucru care spune foarte multe. Și o să o spun iar, educația.
Vede cineva din generația ta o implicare în administrația comunei sau să trăiască și să dezvolte societatea în locul în care și-a petrecut copilăria?
Am prieteni care au terminat sau termină în curând facultăți de drept, medicină, administrație publică, etc, știu că toți vor să dea ceva înapoi comunității care i-a crescut, așa cum vreau și eu.
De ce ai simțit nevoia să faci o aplicație gratuită pentru site-ul Primăriei?
Aplicația nu a fost pentru primărie, a fost pentru cetățeni. Îmi amintesc vara aceea și stiu că am ajuns cumva pe site-ul primăriei și mi s-a părut că merită un upgrade și am zis să fac ceva. Imediat după, toată lumea era uimită de ce am făcut, un jurnalist chiar mi-a și spus că ”alte primarii plătesc sume exorbitante pentru ceva de genul, și că faptul că eu am făcut gratis este de neconceput”. Acum, câțiva ani mai târziu, încă mai cred că românii merită un sistem informatic mult mai bun decât ce primesc acum, despre orice platformă ar fi vorba. Cred în digitalizare, este viitorul. Am avut ocazia de a participa și la RoSmart în parteneriat cu Primăria Peștera, cu câteva proiecte, la două ediții diferite. Dar din fericire, au fost proiecte mult mai bune ca ale mele în alte comune, lucru care mă bucură foarte mult.
Ce planuri personale ai pentru viitor, ce-ți doreșți să faci?
În momentul actual sunt informatician și profesor de matematică și informatică la Școala Gimnazială nr.1 Peștera. Odată cu finalizarea facultății am aplicat la concursul pentru postul de informatician și întâmplarea a făcut să aflu că erau disponibile și orele de informatică, plus câteva de matematică. Am zis ”da, vreau!” și nu am regretat, mi-a plăcut foarte mult și am învățat multe în această perioadă. Am modulul psiho-pedagogic, dar nu cred că acesta este finalul carierei mele, chiar dacă eu cred că prin educație pot să ofer cel mai mult comunității care m-a crescut. Mai am câteva planuri, poate mai bune.
Care crezi că este cel mai mare rău pe care îl trăiește România?
Indiferența, ignoranța față de prioritățile noastre ca specie, scopul este să evoluăm, nu? În loc să se investească în educație, parcă oamenii ăștia care ne conduc se scarpină cu mâna dreaptă la urechea stângă. Observ că se crează această distanță intre cei care reușesc să se educe în ciuda sistemului și cei care nu au avut atât ”noroc”… Putem observa investițiile în catedrale și toate balivernele cu antene 5G și cipuri. Mi se rupe inima să văd că ne certăm intre noi, în loc să lucrăm împreună pentru … stiu eu… să găsim leacul la cancer sau să ajungem pe Marte… e trist.
Ce, din România, te face să rămâi optimist? Ce te bucură și-ți dă încredere în viitor?
Există oameni extraordinari care încearcă să schimbe lucrurile, sper să reușească pentru că nu vreau să fiu forțat să mă mut într-o altă țară ca să asigur un trai mai bun viitorilor mei copii. De ce să plecăm prin alte țări, căutând raiul pe pământ, când putem să ne construim acest rai acasă!