Azi m-am bucurat de postarea unei prietene, Anca Boeriu Muntean. Cu atât mai mult, cu cât am pus în practică de două zile, sfatul altei prietene, Diana Cosmin. Cum m-am trezit și am atins podeaua cu picioarele, am spus cu recunoștință, Mulțumesc, Mulțumesc, Mulțumesc și m-am gândit, ca fiecare, că am pentru ce să să-mi exprim mulțumirea!
Postarea Ancăi este următoarea: <Părintele Arsenie Boca spunea așa:
„Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta şi sfânta Sa voie.
Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când lumea îţi pare că se învârteşte necontrolat; când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşază-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu Olarul”.>