Școala mimează dinamismul vieții de mai târziu

În aceste momente incertitudinea este mare, iar pentru elevii care au examene și nu-și pot urma planurile făcute înainte de închiderea școlilor este unul dintre pragurile peste care chiar nu știu cum vor trece. Unii dintre ei au fost admiși la facultăți din străinătate, dar bacalaureatul le este indispensabil.

Părinții sunt îngrijorați, când nu sunt aceștia, în România? Și cum nu ar fi? De aceea ne-am propus azi să le prezentăm un tânăr de excepție, așa cum sunt și copiii lor, pentru că nu fizica atomică ne împarte în ființe de valoare, ci modul în care ne găsim scopul în viață și plăcerea de a ne materializa priceperea în meserie.

Titus Dascălu a terminat școala generală și liceul în Piatra-Neamț. Apoi a făcut facultatea și masterul la Universitatea din Oxford. Acum este doctorand la Imperial College London unde se ocupă cu dezvoltarea noilor tehnologii pentru terapia cu protoni- tratament împotriva cancerului-.

Ce vă plăcea cel mai mult la școală? Ce fel de profesori vă aduceți aminte? De ce?

Cel mai mult mi-au placut pauzele. Pauzele de liniște care urmau după o întrebare a unui profesor. În acele momente era ceva nou de aflat, de înțeles; o idee se pregătea să devină parte din tine. Pauzele din timpul unei prezentări, atunci când erai încurajat să-ți conturezi opiniile și să le susții. Pauzele dintre numele unui coleg sau al tău și o notă mare; faptul că efortul îți era recunsocut și apreciat. Într-un final, pauzele dintre ore care erau expresia atașării, libertății și dinamismului relațiilor cu pritenii și colegii din jurul tău.  

Îmi aduc aminte cel mai des de profesorii a căror personalitate am început să o admir din școală. De acei profesori care mi-au arătat că inteligența înseamnă de fapt comportament, deschidere, comunicare, implicare, și mai apoi pricepere. Sunt persoanele a căror oră era atipică, cu care discuțiile ieșeau din sfera materiei și care nu se mulțumeau cu un nivel mediu de cunoaștere.

Când v-ați dat seama ce drum profesional veți parcurge? Au fost pasiuni evidente sau ați descoperit ce doriți să studiați pe parcurs?

Spre finalul liceului am început treptat să realizez că tipul de profesie pe care mi-l doream se găsește în domeniul cercetării științifice. Astfel, începutul de drum profesional a fost dictat de câteva cerințe simple: posibilitatea de a modela o mică parte din acel domeniu, flexibilitate, implicare și pasiune regăsite la cei cu care colaborezi. Inițial, confirmarea unor abilități m-a adus mai aproape de domeniul care ulterior, prin aprofundare continuă, a devenit o pasiune.  

Ce i-ați spune unui elev, la ce este bună școala?

Școala e foarte bună prin diversitatea experiențelor pe care ți le oferă. Îți dă șansa să cunoști multe tipuri de personalități, contextul să creezi prietenii și mimează dinamismul vieții de mai târziu. E principalul loc unde poți învăța despre tine, despre pasiuni și despre lume. Școala te expune la ideile altora, îți cere să faci parte dintr-o mică scoietate, în timp ce construiește un pod solid între acțiunile tale și rezultatele pe care ți le dorești.

Școala ține pasul cu societatea? Ce ar trebui făcut?

După părerea mea, societatea evoluează mai rapid decât ritmul școlii de astăzi. Este totuși important să recunoaștem că o parte considerabilă din educația și personalitatea noastră trebuie să fie creată și influențată de către situațiile sociale actuale. Așadar, școala trebuie să se bazeze pe unele principii generale, care sunt greu alterate chiar de trecerea secolelor, și în același timp să accepte influențe specifice timpurilor în care trăim. În cazul nostru, aș propune o mai mare atenție asupra mecanismului interior al elevilor și studenților. O schimbare de atenție de la linii drepte și planuri prestabilite la un cadru mai flexibil construit pe abilitățile și pasiunile unor grupuri de elevi. Viața reală ar trebui introdusă mai des în școală printr-un paralelism continuu între idei și aplicații, prin creșterea libertății elevilor de a alege sau a aprofunda subiecte și prin încurajarea implicării și a acțiunilor proprii.

Dacă ați fi în măsură să schimbați ceva în școala românească, ce ați propune?

Aș propune un contact mai variat al elevilor cu cât mai multe domenii profesionale. Mai concret, ar trebui organizate activități comune între elevi și universități, școli profesionale, companii sau cluburi sportive. Cred că lipsesc persoane în jurul elevilor care să-i inspire, să le transmită din pasiunea lor și să le ofere o imagine sinceră și completă a muncii lor de zi cu zi și a posibilităților oferite de fiecare domeniu.

De ce credeți că mulți copii resping școala? 40% sunt analfabeți științific, pot fi salvați?

Văd școala în forma ei actuală ca o evoluție extrem de frumoasă doar pentru o categorie redusă de elevi cu o anumită personalitate și un anumit set de abilități. Astfel, cred că mulți copii resping școala pentru că nu se regăsesc în ceea ce ea propune și pentru că nu reușesc să-și confirme abilitățile prin modul în care școala le cere. Mai mult, rolul școlii e neclar atunci când societatea din jurul copiilor încurajează orice fel de afirmare și nu doar cea bazată pe merite. Procentul de 40% poate fi redus cu siguranță. Dar necesită detașarea de schemele rigide pe care profesorii trebuie să le urmarească și adaptarea procesului de învățare la nivel individual, pe cât posibil.  

Cum v-a ajutat școala cel mai mult?

Îmi este foarte clar că abilitățile pe care le folosesc astăzi, mediul în care lucrez și oamenii la care sunt expus nu ar fi devenit parte din viața mea fără ajutorul școlii și fără nivelul ridicat care mi-a fost tot timpul impus de către aceasta. Școala mi-a oferit contextul să mă dezvolt și posibilitatea să fiu parte dintr-o lume pe care nu o vedeam, dar la care ar fi imposibil să renunț acum.

Puteți face o comparație cu sistemele de educație din Occident, ce e bun, ce e mai puțin bun?

Câteva dintre aspectele mai bune ale educației din Occident sunt următoarele: mutarea accentului de la predare clasică, pasivă, la mai mult timp pentru studiu individual, diversitatea resurselor disponibile pentru învățare (mediul online, instrumente de vizualizare), deschiderea profesorilor pentru discuții și sfaturi, evaluarea abilității de a folosi și comenta critic cunoștințele prin contrast cu simpla asimilare a acestora. Singurul dezavantaj pe care îl pot sublinia constă în abordarea problemelor la un nivel redus de detalii. Deși, astfel, se scade presiunea impusă asupra elevilor, sistemul de educație din țară oferă de departe o înțelegere mai profundă a subiectelor studiate.

Ați trăit în străinătate, ce a fost bun, ce a fost mai puțin plăcut, la ce a trebuit să vă adaptați?

Cele mai bune lucruri sunt optimismului oamenilor din jur și ușurința comunicării la orice nivel de cunoaștere sau ocupație. Preocupările mici sau mari devin absente, iar relațiile și munca evoluează de la sine pe traseul cel mai logic și mai plăcut. Organizarea gândită cu atenție merge mână în mână cu atenția pentru sănătate, timpul acordat pasiunilor și acceptarea oricăror diferențe interumane. Dar, în același timp, străinătatea presupune scufundarea într-o cultură diferită care necesită perioade lungi și efort pentru a rezona cu structura ta interioară, definită anterior de alt mediu. Adaptarea e puternic necesară, dar adesea facilitată de diversitatea socială din jur.

Ce se poate face pentru ca România să-i facă mai fericiți pe cetățenii ei? Cum trebuie acționat?

Mulți dintre noi ar fi mai fericiți dacă România ar construi relațiile cu cetățenii ei în jurul încrederii. Cred că nesiguranța și dezamăgirea de zi cu zi sunt principalele motive care afectează mulțumirea oamenilor față de țara noastră. Deciziile ar trebui să fie bazate pe argumente logice, clar prezentate și să pornească de la nevoi reale ale oamenilor, îmbinate mai apoi cu strategii complexe și de lungă durată. Cred că cel mai mult ar ajuta să ne simțim sprijiniți de către stat și instituții, în același timp în care România ar trebui să încurajeze toleranța, empatia și deschiderea oamenilor unul către celălalt.

Cum credeți că sunt românii? Ce calități au, ce mai este de îmbunătățit? Ce fel de societate trebuie să construim?

Cred ca românii sunt creativi, inventivi, capabili de sentimente sincere și profunde. Dar, totodată, ar trebui să se implice mai mult în problemele sociale, să accepte mai ușor varietatea umană din jurul lor, să se concentreze pe dezvoltarea comunității înaintea împlinirii scopurilor personale. Cred că trebuie să readucem în societatea noastră sentimentul de solidaritate și bucuria interioară a unei apartenențe comune la același mediu și la același fel de a trăi.

Eu și Lumea îi mulțumește lui Titus Dascălu pentru contribuția esențială în textele video-urilor educative!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *