de Livia Dilă
Adrian Căruceru este expert în claritate financiară, strateg financiar la claritatefinanciara.ro După o îndelungată carieră în mediul bancar, acesta a decis să ajute, să explice faptul că totul se învață prin educație financiară, pe care o face de 8 ani. Dacă ai voință și alegi persoanele potrivite care să-ți fie ghid în gestionare și strategie, banii pot fi stăpâniți de tine. Iar oamenii considerați bogați nu sunt chiar cei care cheltuie cel mai mult și nu prea știu pe ce.
Livia Dilă Toți dorim să fim bogați, nu pentru bani în sine, ci pentru a folosi resursele materiale în scopuri plăcute, de educație și dezvoltare personală în viață. Există un secret sau secrete pentru a deveni bogat, te poți îmbogăți rapid?
Adrian Căruceru: Oricât ar vrea unii să demonstreze contrariul, nu există un secret magic și sigur nu te îmbogățești rapid fără riscuri mari. Banii se fac prin muncă, investiții bine gândite și gestionarea corectă a veniturilor. Oricine îți promite îmbogățire rapidă vrea să-ți ia banii, nu să te ajute. Din păcate, asta se întâmplă frecvent în ziua de azi.
E evident că nu există rețete de îmbogățire, dar, cu siguranță, putem vorbi de principii solide care, cunoscute și aplicate consecvent, pot duce la prosperitate. Iată câteva dintre ele: cheltuiește mai puțin decât câștigi, evită datoriile proaste (cele contractate ca să cumperi bunuri care își pierd valoarea), gândește pe termen lung, dincolo de ziua de mâine sau de luna următoare.
Livia Dilă: Ce înseamnă un om educat financiar, unde caută informația și cum poate lua decizii mai bune și reduce stresul financiar?
Adrian Căruceru: Un astfel de om e cel care își înțelege veniturile, cheltuielile, economiile și investițiile. Evident, nu mă refer aici la cei care dispun de resurse financiare importante, ci la aceia care au cunoștințele, abilitățile și, în ultima instanță, un comportament corespunzător, toate acestea orientate în direcția gestionării eficiente a banilor.
Poți recunoaște ușor un astfel de om știind despre el că ia decizii financiare responsabile care-l ajută să n-ajungă la finalul lunii cu buzunarele goale, că are capacitatea de a analiza riscuri (înțelegând diferența dintre o investiție serioasă și o țeapă frumos ambalată) și că, nu în ultimul rând, se educă în permanență, știind astfel să caute (și să găsească) informații valoroase și relevante. Nu caută sfaturi generale pe internet, ci se documentează serios din cărți și participă la experiențe de învățare serioase (cursuri, seminarii) care-i aduc valoare.
Livia Dilă: Cum putem educa financiar un copil, de la ce vârstă și ce fel de orientare îi putem da în funcție de etapa lui de dezvoltare?
Adrian Căruceru: Începem devreme, chiar de la 4-5 ani, cu noțiuni simple, de bază: există lucruri necesare și lucruri pe care ni le dorim, nu le putem avea pe toate. La 7-10 ani, îi putem da bani de buzunar și învăța despre economisire, adică să aleagă între a cheltui imediat și a economisi pentru ceva mai valoros. La 11-14 ani, discutăm despre bugetare, despre ideea de a-și planifica banii pe care vrea să-i cheltuiască de-a lungul unei luni pentru a înțelege cât costă un lucru sau altul. Între 15 și 18 ani, e bine să desfășoare o mică activitate care să-i arate ce înseamnă să câștigi bani și, mai ales, cum înveți să-i gestionezi. De la 18 ani, e un moment prielnic pentru a începe să afle despre investiții, despre datorii (bune și rele) și mai multe elemente legate de ele: credit, dobândă etc.
Livia Dilă: Copiază copiii comportamentele părinților, ce pot învăța bun și ce mai puțin valoros?
Adrian Căruceru: Da, în mare măsură. De exemplu, dacă părinții economisesc, copilul va înțelege valoarea banilor. Dacă vor avea loc discuții deschise despre bani, asta va contribui la eliminarea fricilor despre acest subiect important.
Pe de altă parte, dacă părinții cumpără impulsiv, copilul va înțelege din asta că banii sunt un mjjloc de satisfacție instantanee. Atunci când părinții trăiesc din împrumuturi, copilul va crede că datoriile sunt normale și că un comportament de acest tip e firesc. În fine, dacă discuțiile despre bani lipsesc sau sunt evitate, copilul învăța că e un subiect tabú, iar de aici și până la a face greșeli pe cont propriu un mai e decât un pas.
Livia Dilă: Ce capcane ale internetului, rețelelor sociale ne pot lăsa fără bani, ne pot păcăli grav?
Adrian Căruceru: Internetul e din ce în ce mai plin de capcane care îți pot lua banii rapid. Promisiunile de îmbogățire rapidă abundă, dar, în realitate, nimeni ne deține o rețetă a unui astfel de succes financiar facil și, în orice caz, toate informațiile de natura asta nu sunt gratuite, dimpotrivă. Cei care vând cursuri cu promițând, ba chiar garantând, de exemplu, independența financiară, câștigă bani din vânzarea acestor materiale, nicidecum din ceea ce predică. Reclamele cu vedete sau cu figuri publice care promovează investiții sigure sunt, fără îndoială, false. Dacă cineva, oricine ar fi, îți promite bani câștigați ușor, poți să fii sigur de un lucru: în realitate, el e cel care câștigă banii pe care-i pierzi tu.
Livia Dilă: Cum credeți că poate ajuta școala, printr-o materie dedicată sau prin proiecte practice, simulări de situații concrete integrate în matematică, educație civică și alte abordări, pe tot parcursul educației elevului?
Adrian Căruceru: Deși în ultimii ani au fost făcute anumite demersuri pentru studierea în școală a educației financiare, rezultatele concrete sunt încă modeste și nesemnificative. O materie separată de educație financiară ar fi, evident, utilă, doar că insuficientă. Elevii au nevoie să învețe despre bani prin exemple reale și exerciții practice integrate în mai multe discipline existente: matematica (ce sunt și cum se calculează dobânda la un credit, inflația etc.), educație civică (ce drepturi au în calitate de consumatori, inclusiv de servicii financiare), economie (cum funcționează banii, de ce e importantă relația cu banii, ce înseamnă și cum se face, concret, un buget personal). Educația financiară în școală trebuie să fie aplicată pentru că, altfel, anumite noțiuni și concepte rămân la un nivel abstract, imposibil de înțeles și aplicat în practică.